D'ale mele S1E2

A trecut o luna din viata noastra. O noapte si o zi din viata mea. O noapte care mi-a aratat ca defapt trecutul e trecut, ca defapt am mers mai departe si am trecut peste fara ca macar sa imi dau seama. In noaptea asta, trista la inceput, am adus lacrimi pe obrazul celui ce merita cel mai putin. Imi place viata, imi place sa bagabontesc dar acum, acum lucrurile sunt altfel. Poate pt ca nu am reguli, pt ca imi lasa toata libertatea ce mi-am dorit-o, pt ca ma face sa vreau sa fiu langa el. Imi alearga prin minte toata ziua si toata noaptea si mor de ochii si de focul lui. E frumos, e destept, e nebun, bland. Din toate cate ceva. Ma iubeste, imi spune unde se duce cu cine, cand se duce, cat sta, fara sa ii cer sau sa il intreb. Nu ma suna din 5 in 5 minute sa ma tina 1 ora in telefon ca i se pare lui nu stiu ce. E minunat. Si uite asa, am stricat eu mare frumusete de seara minunata. Ca de, si eu mica si...mica, nici prin gand nu mi-a trecut ca el avea sa tina minte aniversarea noastra, si cu atat mai mult, ca vrea sa sarbatorim. Dar se pare ca exact asa a fost. Si uite cum ma duc eu frumusel sa duc cateaua si apoi ma gandesc sa trec pe la o prietena si cum telefonul s-a descarcat, retea, dracu' stie de ce nu aveam, bag cartela in alt telefon si il las la incarcat. Coboram noi la un bar si uite de aici cum mi se trag mie toate. In tot timpul asta, el fiind suparat. Ce sa zic, s-a pilit, am ajuns si eu in cartier, fugi dupa el, gaseste-l, pleaca cu el si intoarceti-va acasa la 6 dimineata. Continuati petrecerea pana cand va ia somnul. Seara, adica azi abia, ajung inapoi acasa, cu inima la locul ei, si linistita, ca el este in continuare al meu, ca nu a renuntat la mine, ca ma iubeste, ca il iubesc. Astept acum ziua de maine si urmatoarea seara cand vom adormi iarasi in unul in bratele celuilalt.